Pe cat de scurta o sa fie intamplarea pe care am sa o povestesc mai departe pe atat de plina de incarcatura de un oarecare fel , eu nu am reusit sa denumesc felul, poate ma ajutati voi.
Soarele nici macar nu se gandea sa se trezeasca la ora cand eu eram deja in picioare pentru a prinde acceleratul 1892 care pleca din Craiova spre Pitesti.
Buimac de somn ajung la gara, imi procur legitimatie de calatorie si apoi ma urc in trenul care era format dintr-un automotor Desiro, pe denumirea lui populara „sageata albastra”.
Deoarece trenul era foarte gol, nu m-am duc la locul meu, caci calculatorul repartizeaza locurile in oridine numerica, adica te inghesuie intr-o parte si cealalta parte ramane goala. Fiind un calator frecvent cu trenul stiam acest lucru de aceea am ales sa merg direct in partea care ramane de obicei goala.
Zis si facut, trenul se pune in miscare si de indata apare o doamna controlor pe cat de inalta si slaba , pe atata de nervoasa. Ii prezint biletul si dumneai imi spune:
-Treci la locul tau!
- ???, nedumerit eu.... dupa care ii adresez urmatoarele cuvinte: -in primul rand nu cred ca ne cunoastem ca sa ne vorbim la persoana 2 singular si in al doilea rand o sa plec de aici cand o sa vina un calator care are locul pe care il ocup eu in prezent.
-Da? Ia vezi , daca o sa am probleme sa vezi ce te pun sa platesti bilet in tren, spuse ea, foarte ofuscata.
-Va reamintesc inca o data faptul ca nu v-am permis sa ne tutuim. O zi buna, i-am spus intorcandu-i spatele.
Ar fi fost normal sa urmeze o reclamatie, insa avand programul incarcat am omis sa trec pe la deja prietenele mele de la biroul de relatii cu publicul din statia Bucuresti Nord.
