Teatru Scurt ! - La avocat cu Draga Olteanu si Mihai Malaimare

Episodul : 12 AI GRIJA CA TE TAXEZ !

Pe cat de scurta o sa fie intamplarea pe care am sa o povestesc mai departe pe atat de plina de incarcatura de un oarecare fel , eu nu am reusit sa denumesc felul, poate ma ajutati voi.
Soarele nici macar nu se gandea sa se trezeasca la ora cand eu eram deja in picioare pentru a prinde acceleratul 1892 care pleca din Craiova spre Pitesti.
Buimac de somn ajung la gara, imi procur legitimatie de calatorie si apoi ma urc in trenul care era format dintr-un automotor Desiro, pe denumirea lui populara „sageata albastra”.
Deoarece trenul era foarte gol, nu m-am duc la locul meu, caci calculatorul repartizeaza locurile in oridine numerica, adica te inghesuie intr-o parte si cealalta parte ramane goala. Fiind un calator frecvent cu trenul stiam acest lucru de aceea am ales sa merg direct in partea care ramane de obicei goala.
Zis si facut, trenul se pune in miscare si de indata apare o doamna controlor pe cat de inalta si slaba , pe atata de nervoasa. Ii prezint biletul si dumneai imi spune:
-Treci la locul tau!
- ???, nedumerit eu.... dupa care ii adresez urmatoarele cuvinte: -in primul rand nu cred ca ne cunoastem ca sa ne vorbim la persoana 2 singular si in al doilea rand o sa plec de aici cand o sa vina un calator care are locul pe care il ocup eu in prezent.
-Da? Ia vezi , daca o sa am probleme sa vezi ce te pun sa platesti bilet in tren, spuse ea, foarte ofuscata.
-Va reamintesc inca o data faptul ca nu v-am permis sa ne tutuim. O zi buna, i-am spus intorcandu-i spatele.
Ar fi fost normal sa urmeze o reclamatie, insa avand programul incarcat am omis sa trec pe la deja prietenele mele de la biroul de relatii cu publicul din statia Bucuresti Nord.

Episodul 11-Rapidul International

In randurile care urmeaza m-am gandit sa povestesc doua intamplari aparent fara nici o legatura intre ele, doar ca se refera la acelasi tren.
Probabil ca deja va faceti scenariile voastre si va ganditi oare ce o sa urmeze? Ei bine urmariti-ma cu atentie: ambele intamplari se desfasoara pe relatia Bacau-Focsani.
Este iarna, un ger de crapa si mama pietrelor si eu trebuie sa ajung de la Bacau la Focsani. Este putin trecut dupa pranz, mai precis in jurul orei 14. Cu ce puteam eu sa merg la Focsani ?
Cu trenul, ati ghicit! Si nu am calatorit cu orice tren ci cu unul international, da, ati auzit bine. Un tren care pe teritoriul nostru circula pe relatia Vicsani - Bucuresti - Giurgiu, traseul lui complet fiind Moscova - Sofia.
Dar sa revenim: ei bine si cum stateam impreuna cu ceilalti calatori pe peron in asteptarea trenului constatam faptul ca desi ora de sosire era aratata de ceasul garii, trenul nu a aparut.
Soarele stralucea si parca cu cat stralucea mai tare gerul era mai napraznic. Deja trecusera 10 minute de la ora sosirii si nimic. Ce ramanea de facut , decat sa merg la informatii sa vad ce se intampla. Cand am intrat in holul garii , panoul electronic cu informatii despre trenuri arata ca acest tren are 20 de minute intarziere.
Foarte iritat si inghetat merg sa o intreb pe distinsa doamna de la informatii (o doamna blonda, ajunsa pe la a doua tinerete) :
-Fiti amabila, rapidul are intarziere?
-Da, spuse dumneai cu o voce "suava".
-Si de ce nu anuntati intarzierea?, intreb si eu cu o voce "nevinovata"
-Pai, ce? Nu este afisat?
-Dumneavoastra credeti ce noi de pe peron vedem in interiorul garii panoul? Vi se pare normal sa stam sa inghetam ca prostii pe peron in timp ce trenul are intarziere 20 de minute ? Adevarul ca este o vreme de plaja si ne-ati facut un bine! spun eu si lasand-o sa vorbeasca singura am plecat inapoi pe peron.
Abia ajuns acolo aud minunatul semnal sonor de anunt al trenurilor si pe doamna cea blonda anuntandu-ne ca trenul prezinta o intarziere de 20 de minute la ora sosirii. Nu trece un minut si acel semnal se aude din nou, acum doamna ne-a anuntat ca acelasi tren ...intarziat soseste in statie.
Daca trenul ar fi avut o intarziere mai mare, as fi avut timp sa ii scriu si o reclamatie, insa nu e timpul pierdut, nu ?

Dupa numai o saptamana iata ca ma gasesc in municipiul Bacau si unde credeti ca o sa merg de aici ?
Ei bine, da! La Focsani !
Dar oare ghiciti si cu ce o sa calatoresc?
Ei bine, da! Cu rapidul international Moscova-Sofia.
(si eu care credeam ca nu o sa ghiciti)
Nici de aceasta data trenul nu a binevoit sa vina la timp ci cu 30 de minute interziere, anuntate de aceasta data din timp de cine credeti ? Da...asa este, de doamna blonda din prima parte a povestii! Si eu care o pandeam....hmmm!
De data asta ajung in tren si incep calatoria spre Focsani. Intre timp am adormit si m-am trezit cand trenul a ajuns in statia Adjud. La un moment dat, cum eram intins pe 2 scaune si nu eram nici adormit nici treaz, vad doua uniforme una  mai obeza decat cealalta ca se uitau la mine. La care una (dintre uniforme) ii spune celeilalte: -Ia sa vedem ce e cu baiatul asta!
In acest timp eu m-am ridicat si domnii politisti m-au rugat sa ma legitimez. De fapt m-au intrebat daca am buletin. Acum nu stiu daca au crezut cam 14 ani sau ...
Le-am raspuns foarte sec: - Bineinteles ca am !
-Va rog sa il prezentati, imi spuse unul dintre ei.
Dupa ce l-am aratat a inceput un mic interogatoriu foarte rodnic.
Unul dintre ei -De unde veniti?
Eu: Bacau.
Unul dintre ei : -Si unde mergeti ?
Eu: Focsani.
Unul dintre ei : Ce ati facut la Bacau?
Eu: Cu serviciul.
Unul dintre ei :Lucrati acolo?
Eu :Nu
Unul dintre ei : Sunteti din Focsani?
Eu: Nu
Unul dintre ei : In rucsac ce aveti?
Eu: Haine si un laptop.
 Intre timp celalalt dintre ei mi-a notat CNP-ul pe un carnetel dupa care imi spune: Stiti ! Trebuie sa facem si noi verificari, sondaje..chestii din astea. Sa nu va suparati pe noi. (probabil a observat cat de sec si indiferent am fost la acest mic tratament care s-a intamplat cat timp am stationat in Adjud)

Si uite cum am legat doua intamplari de un singur tren. Si unde pui...ca mai era si international.

EPISODUL 10- Amintiri cu 2 trenuri

 

Nu intamplator am denumit acest episod „amintiri” pentru ca ce urmeaza sa povestesc s-a intamplat cu multi ani in urma, sa fie vreo 10...

Ne gasim intr-o dimineata de vara in cel mai sudic punct al tarii noastre si anume orasul care la 1977 a fost maturat de pe harta, in urma cutremurului din 4 martie. La atatea indicii nici nu contenesc sa cred ca nu v-ati dat seama de ce oras este vorba. Da, ati ghicit : Zimnicea.

Impreuna cu bunica mea ne intorceam de la Zimnicea la Busteni, normal ca aveam bagaje cat pentru 4 persoane, spre disperarea mea.

Alegem sa plecam cu primul tren din Zimnicea, ca sa nu prindem foarte mult din caldura care era toropitoare in timpul zilei, asa ca la ora 4:30 eram deja in gara.

Trenul era garat insa nu avea inca cuplata locomotiva, dar cum mai era ceva timp pana sa plece, ne-am gandit ca o sa apara si locomotiva.

Ne-am gandit gresit din cate se pare,caci ora plecarii a sosit, numai ca locomotiva nu a aparut. Ca si acum comunicarea la CFR exista insa lipseste cu desavarsire. Dar in cele din urma aflaram de faptul ca locomotiva are ceva probleme si se incearca sa se remedieze.Si s-a tot incercat, intre timp soarele si-a facut aparitia pe cerul senin al orasului Zimnicea, iar noi in continuare asteptam sa vedem ce se intampla.

Cum pana la Busteni trebuia sa mai schimbam 2 trenuri , unul la Rosiori Nord, iar celalalt la Bucuresti Nord, legaturile noastre se cam stricasera si dorinta noastra de nu a fi calatorit pe caldura fusese spulberata.

Ora 7 a sosit, locomotiva nu a venit! Dar...a sosit un tren de la Rosiori cu locomotiva functionala care urma sa plece la ora 8:30 inapoi. Odata cu sosirea acestui tren aflam ca si locomotiva noastra este gata de drum asa ca a foat cuplata la garnitura de vagoane si surpriza ...am plecat. Insa am mers aproximativ 1 km cand ne oprim brusc, culmea langa cimitir, si aflam cu stupoare ca locomotiva s-a defectat. Asa ca am fost bagati inapoi in gara cu ajutorul locomotivei functionale si garati exact acolo de unde incercasem sa plecam .

Ca si cum nu era de ajuns am fost dati jos din tren pe motiv ca nu va mai pleca acest tren.

Stand pe peron intre 2 trenuri asteptam sa vedem ce ni se spune, dar la un moment dat fac imprudenta si intreb un controlor :

-       Care din trenuri o sa plece?

-       Nu stiu, de unde sa stiu, spuse rastit controlorul

-       Probabil ca o sa aflam si noi dupa ce o sa plece unul dintre ele, am raspuns eu sarcastic, lucru care l-a scos din sarite pe „nas” si dupa ce mi-a aruncat o privire probabil insotite si de niste ganduri bune a plecat.

In cele din urma trenul care trebuia sa plece la ora 4:30 a fost anulat si noi am plecat cu trenul care trebuia sa plece si a si plecat la ora 8:30, lasand in urma orasul Zimnicea, gara si un tren cu o locomotiva inca defecta.

EPISODUL 9-Lady in black

De aceasta data actiunea se petrece intr-o calduroasa zi de septembrie in Moldova, mai precis incepem acest episod in capitala economica a Moldovei, Bacau. Traseul de azi este Bacau-Piatra Neamt. Cum distanta nu este foarte mare, aproximativ 60 de km am ales sa merg cu trenul, dar nu orice fel de tren, ci unul personal. Putin imi era dor sa vad multa lume, zapaceala , galagie, elevi intorcandu-se de la scoala, navestisti…etc.

Un lucru surprinzator l-am cosntatat la acest tren si anume faptul ca desi avea in compunere si un vagon de clasa 1, la acest tren se vindeau bilete numai la clasa 2, asa ca puteai sa stai la clasa 1 platind bilet de clasa 2 si anume fabuloasa suma de 5.90 ron.

    Bineinteles ca m-am urcat la clasa 1, langa mine scaunul a stat gol pana inainte cu cateva minute sa plece trenul cand a luat loc in stanga mea, o doamna bine imbracata, era in negru dar nu cred ca purta doliu, arata bine pentru varsta pe care am intuit-o ca ar avea-o si anume vreo 45 de anisori.

   Trenul format din 3 vagoane, trase de o locomotiva diesel s-a pus in miscare fix la ora 14:07 cand trebuia sa plece si a inceput sa goneasca cu o viteza medie de 50 de km/h catre cochetul Piatra Neamt.

Pe durata acestei calatorii , am aflat aproape toate noutatile din viata distinsei doamne, nu ca s-ar fi apucat sa imi spuna mie, ci a vorbit la telefon pe aproape tot drumul (1ora si jumate).

Sunteti curiosi sa aflati ce am aflat? Ei bine: printre altele era proaspat divortata, se pregatea de partaj si alte astfel de probleme. Eu o sa ma aplec numai spre un singur subiect mai vesel din viata recenta a acestei doamne. Este vorba de o nunta la care participase nu cu multa vreme in urma. Si participase pentru ca mirii insistase sa mearga la acest eveniment, chiar si fara sa dea dar. Ei si atunci cum sa refuzi o astfel de oferta, nu-i asa?

Dar iata ca ne gasim la fericitul eveniment, foarte select de altfel din relatarile care curg pe calea undelor catre interlocutoarea doamnei de la celalalt capat al firului. La un momant dat se povesteste compozitia aperitivului foarte bogat iar doamna continua : „dupa ce am mancat aperitivul am vazut un fel de boluri pe masa si am zis ca sunt cu apa asa ca mi-am bagat mainile sa ma spal in ele. Dar erau pline cu tuica  si mi-am dat seama abia dupa ce m-am spalat.” Am incheiat citatul. In acele momente am privit mai intens pe fereastra gandindu-ma la reactiile vecinilor de la masa, pentru ca la cum povestea distinsa doamna nu avea nici o problema i se parea chiar foarte amuzant.

Si are dreptate, este amuzant.....dar pentru noi.

Episodul 8- Cardul bancar si CFR-UL

POVESTIRE IN 2 ACTE CU SAU FARA LEGATURA INTRE ELE !
ACTUL 1 –CLUJ NAPOCA
Ne gasim in minutatul si etern fascinantul Cluj Napoca. Din nefericire niciodata nu este de ajuns timpul petrecut in acest oras, insa cum calatorului ii sade bine cu drumul de aici ma indrept spre Petrosani, deci cum era de asteptat ne gasim in gara centrala din Cluj Napoca in incercarea de a ajunge la Petrosani.
Deoarece nu aveam foarte multi bani cash ma pregateam sa ies din gara pentru a merge sa scot bani de la un bancomat dupa care sa revin in gara si sa cumpar bilet, insa inainte sa ies am vazut la un ghiseu semnul prin care se deducea ca acolo poti plati si altfel decat numerar, asa ca m-am indreptat cu pasi extremi de repezi catre acel ghiseu.
Toate bune si frumoase pana cand i-am spus doamnei ca eu nu voi achita cash ci cu card, atunci dansa s-a intunecat putin si a inceput sa intoarca cititorul de carduri peste tot, si pe fata si pe spate, sa il bage in priza si apoi sa imi spuna ca dumneaei tocmai s-a intors din concediu si de unde sa stie cum functioneaza acest aparat, ca parca e jurata , numai ei i se poate intampla asa ceva, de ce numai la ghiseul ei i se aduc toate lucrurile noi ?....si lista cu de ce-uri poate continua.
Pana la urma doreste sa imi dea cardul inapoi spunandu-mi ca nu pot sa platesc cu cardul pentru ca nu are cum sa imi incaseze. Atunci cu un calm ardelenesc dobandit i-am spus distinsei doamne de la casa de bilete faptul ca eu nu am nici o vina pentru faptul ca dansa nu a fost pregatita (sau nu a inteles) corespunzator pentru a lucra cu aceasta micuta si draguta jucarie.
In spatele meu deja inca 4 persoane asteptau sa cumpere bilet, dar deja devenise o ambitie sa imi cumpar bilet platind cu cardul.
In tentativa de a ma refuza, esuata intr-un final, doamna se gaandeste sa cheme sefa de tura sa faca tranzactia , lucru care s-a si intamplat, plata a fost acceptata si la final doamna si-a cerut scuze pentru faptul ca nu a putut sa ma serveasca promt. Un lucru frumos , as putea sa spun si un lucru atat de rar...la CFR!

ACTUL 2 – BRAILA !
Ne gasim intr-o dimineata posomarata de septembrie si eu urmeaza sa vizitez orasul port Braila. Chiar daca este port la Dunare eu o sa ajung acolo cu trenul, asa ca m-am trezit odata cu gainile si la ora 6.10 am plecat spre acest oras.
In jurul orei 9.20 trenul intra tantos in modesta gara din Braila si cred ca urmeaza sa cobor. Desi stabilisem trenul de intoarcere dar din pacate nu aveam bani cash ma gandeam ca o sa ajung mai devreme in gara ca sa am timp sa iau bilet, pentru ca nici prin cap nu imi trecea ca la Braila pot sa platesc cu cardul la casa de bilete.
Bineinteles ca am putut sa platesc cu cardul asa ca am inceput „procedura”de obtinere a unui bilet pe care sa il platesc altfel decat cash.
Ii dau doamnei de la bilete cardul si dispare cu el la ghiseul alaturat, in timp ce eu asteptam, dupa cateva minute vine sa imi spuna :”cardul dumneavoastra este invalid!”... asa imi zice aparatul , atunci eu ii dau alt card si incerc sa vad unde merge sa faca tranzactia. Si am vazut...si mare noroc ca am vazut! Cardul era trecut cu incetinitorul prin aparat si nu am reusit sa vad daca era trecut corect cu banda magnetica pe unde trebuie.
Ca o mica paranteza in spatele meu se facuse o coada de 5 persoane care asteptau...in timp ce eu ma uitam neputicios cum cel de-al doilea card al meu tinde sa devina si el invalid si nu mare mi-a fost mirarea sa primesc acelasi raspuns ca si in cazul primului card.
Daca tot am pierdut timpul am zis acum sa merg pana la capat si sa nu ma las pana nu o sa imi cumpar bilet platind cu cardul mai ales ca trecusera deja 20 de minute de cand eu si ceilalti calatori din spatele meu asteptam sa ne luam bilete, in consecinta ii recomand casierei sa treaca cardul mai rapid prin aparat , lucru pe care il si face si chiar a reusit.
Dar...mereu exista un dar...cand sa primesc sa bat codul pin aparatul s-a deconectat de la retea deoarece in graba de a termina tranzactia mai repede , doamna casier , a tras atat de tare aparatul incat acesta a iesit din priza si toata munca de 20 de minute s-a dus, dar si aici , chiar daca nu mai eram in Ardeal , mi-am pastrat calmul si am repetat tranzactia.
Ca orice poveste cu final neasteptat a doua oara totul a decurs normal, doamna a rasuflat usurata caci a reusit, eu am rasuflat usurat ca dansa a reusit, calatorii care erau stransi in spatele meu au rasuflat usurati pentru ca doamna casier a reusit si pentru ca probabil nu au pierdut trenul.
In loc de concluzie sau epilog:
Intotdeauna sa ai bani cash la tine , chiar daca vrei sa platesti cu cardul, pentru ca totul este posibil si asta nu ca nu merge aparatul ci poate vine ori o doamna din concediu sau cand s-a facut instruirea referitoare la plata cu cardul doamnele povesteau daca Elodia a fost gasita sau nu.....vie sau moarta!

Episodul 7-BUBICO....

E vara....e cald...capitala clocoteste de atatea grade in plus si totul fierbe. Nu ca m-ar deranja in mod special, eu personal fiind adeptul caldurilor mari. Chiar si asa avand cateva zile de vacanta am decis printre altele sa merg si pana in orasul meu natal sa imi vad parintii.
Asa ca inarmat cu prietenul meu cel mai bun si impreuna cu rucsacul (un alt prieten foarte bun de al meu care ma insoteste de aproape fiecare data in calatoriile mele), ne-am prezentat intr-o dimineata calduroasa de august la ora 7.30 pentru a lua trenul accelerat care ne ducea spre Busteni.
Planuri erau mari pentru acea zi :ajungeam la Busteni, vedeam pe bunica, apoi mergeam pe Valea Cerbului, dupa care de la Gura Diham mergeam spre Cabana Diham-Cabana Poiana Izvoarelor, apoi reveneam in Valea Cerbului.
Zis si facut ...veselie mare, trenul a pornit grabit spre munte , ce-i drept s-a grabit pana la Campina, apoi a mai redus motoarele ca la Comarnic sa se odihneasca aproximativ 45 de minute. Cat timp am stationat in acest minunat oras , fost mare producator de ciment, am atipit de trei ori si tot de atatea ori m-am si trezit.
Dar intr-un final reusim sa plecam spre munte si cum trenul mergea cu viteza redusa (30-40 km/h), cand la un moment dat am vorbit la telefon, cu a doua femeie ca importanta din viata mea (prima e mama... normal) si pentru ca eram foarte bine dispus l-am atins de cateva ori pe tovarasul meu cu telefonul undeva in crestetul capului....si nu o singura data ci in mod repetat. Avand se pare niste reflexe bune, dumnealui mi-a dat peste mana si ce sa vezi? Telefonul a zburat pe geam ...datorita lipsei sau prezentei foarte puternice a propriilor reflexe.
In acele clipe desi eram putin socat de aceasta intamplare ma gandeam ce a simtit venerabila si in acelasi timp onorabila doamna din schita lui Caragiale „Bubico” cand patrupedul cu acelasi nume a zburat voit sau mai mult nevoit pe fereastra trenului care din spusele ilustrului domn gonea cu viteza mai mare decat trenul nostru accelerat.
Spre deosebire de aceasta eu nu am mai facut circul de rigoare ci doar am rostit cu o voce timida: „TELEFONU’! ”.
Unde mai pui ca aceasta intamplare nefericita s-a intamplat la intrarea in Defileul Vaii Prahovei intre Comarnic si Posada, iar momentul in care „Bubico” a zburat pe geam l-am si vazut cum s-a dezmembrat si s-a ascuns printre terasamentul caii ferate.
Acum privind in urma stateam si ma intrebam ce e de facut? Eram ferm convins ca din telefon nu am ce sa mai recuperez caci socul a fost destul de puternic si nu a picat pe iarba ca sa pot sa mai am vreo speranta, dar macar imi doream sa recuperez cartela SIM, insa cum?
Urmatoarea statie in care trenul oprea era Sinaia, asa ca planurile noastre au fost nevoite sa sufere cateva modificari, deoarece am luat hotararea sa ne intoarcem la locul unde s-a produs „tragedia” pentru a recupera ce a mai ramas din „Bubico”, asa ca din Sinaia ne-am intors cu un microbus pana la intrare in Comarnic dupa care am mers pe langa calea ferata pana in locul unde stiam ca ar trebui sa fie impricinatul. Mai exista si varianta semnalului de alarma, insa un minut de intarziere pe care il pierde trenul din aceasta cauza costa 50 ron, platiti de cel care a tras semnalul, de aceea am ales varianta de a ne intoarce la locul faptei.

Am tot umblat si am tot cautat insa nimic....soarele incepuse sa devina oarecum neprietenos si ce sa vezi? Prahova curgea la vale.
La un moment dat prietenul meu cel mai bun, a vorbit cu mama lui la telefon timp in care ii spunea ca noi am ajuns la Busteni, dar exact in acel moment il zareste pe EL printre pietrele terasamentului...si va vine sa credeti sa nu insa era „Bubico” era dezmembrat insa intact. E drept nu i-am gasit bateria si asta pentru ca nu am mai stat sa o cautam caci deja pierdusem o ora cu cautarile, insa ce mai conta, peste 70% din „paguba” a fost recuperata in stare perfecta de functionare.
Am iesit la DN1 pentru a astepta un microbus spre Sinaia si numai bine ca a venit unul care ne-a dus pana la Busteni, unde am ajuns cu 2-3 ore mai tarziu decat programasem.
Si iata cum o poveste care parea ca se termina prost a devenit o poveste cu final neasteptat si „Bubico” vietuieste si in zilele noastre, asa ca am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa!

EP.6- RATACIT IN VALEA JIULUI

Valea Jiului

Valea Jiului

Valea Jiului

Valea Jiului

Valea Jiului

Ora 7.00 –dimineata. Actiunea incepe La Hotelul Petrosani din orasul cu acelasi nume, pardon municipiul cu acelasi nume!
Dupa ce am servit cel mai consistent mic dejun din toate timpurile si nu pot sa nu va fac putin invidiosi pe mine si uite ca va povestesc: platou rece si oua ochiuri cu branza.MMM..delicios nu ? Dar iata care era continutul platoului rece: 2 felii de cascaval , 2 felii de sunca...deci pana acum 4 felii ...toate transparente si una jumatate de rosie....si ajunge..ca deh ce e mult strica.
Asa cum spuneam la inceputul acestui al 6 lea episod ne gasim in Petrosani, nu pentru mult timp insa caci la ora 7.55 urmeaza sa plec spre resedinta judetului Gorj si anume Targu Jiu. Tinand seama ca sunt doar 60 de km distanta am ales sa merg cu un tren personal mai ales ca peisajul oferit de Defileul Jiului este extraordinar.
Ajuns in gara Petrosani cu doar 15 minute inainte de plecarea trenului, iar la casa de bilete aflu ca trenul (care se forma chiar din Petrosani) are intarziere 100 de minute, datorita faptului ca perechea lui a ramas defecta undeva inainte de Targu Jiu, pentru ca venea de la Craiova. Deoarece nu am avut alta solutie (nici pe cale auto nu aveam cu ce sa ajung la Targu Jiu), m-am resemnat si am luat loc pe unul din „fotoliile” din acea minunata gara si am stat. In jurul ora 9.15 soseste un tren din alta directie care avea capatul tot la Petrosani si personalul garii stabileste ca acel tren sa plece in locul celui intarziat care nici atunci nu aparuse. In jurul orei 9:45 prin statie se anunta ca trenul personal caruia i s-a dat un numar de tren special pleaca in directia Targu Jiu – Filiasi – Craiova. Si chiar au avut dreptate...a plecat.
Cu resemnarea de rigoare deja imi faceam planurile pentru ce aveam de facut la Targu Jiu punand la socoteala intarzierea acumulata. La un moment dat constat ca stationam intr-o statie mai mult de 5 minute, vad ca ne depaseste un tren de marfa, timpul se scurge si observ ca stam deja de 15 minute. Imi fac curaj si intreb controlorul ce se intampla si primesc un raspuns extrem de interesant: „pei de aici plecam la ora 12.46 (n.r. era ora 11.10) pentru ca de aici plecam pe o noua trasa a unui alt tren”. Sentimentul trait atunci de catre mine a fost unul care a provocat o serie de injuraturi la adresa CFR –ului, luand de asemenea decizia de a parasi garnitura de tren si a pleca in centrul localitatii unde stationam , pe numele ei Valea Sadului, incercand sa caut o alta modalitate de a ajunge la Targu Jiu. Paradoxal sau nu ne gaseam la 20 de km de oras, norocul meu a fost faptul ca din acea localitate plecau micobuze catre Targu Jiu.
Iata cum am ajuns eu la ora 12.30 in Targu Jiu trezit de la ora 6 dimineata...si nu erau decat 60 de km de parcurs.

Epilog:
Nu am rezistat si am facut reclamatie pentru acest fapt in statia CFR Targu Jiu si acum cand scriu am primit si raspunsul. Pe scurt: personalul de tren a spus ca a anuntat calatorii de faptul ca trenul se limiteaza la Valea Sadului, insa chiar si asa el a fost reprelucrat cum sa informeze calatorii, cat despre cei care in statia Petrosani a anuntat ca trenul merge la Craiova s-a deschis o ancheta prin care se va vedea care a fost cauza dezinformarii. De asemenea Regionala de Cai Ferate Craiova isi cere scuze pentru disconfort si ma asigura ca va lua toate masurile ce se impun pentru ca aceste fapte sa nu se mai intample.

Ep.5- Automatul de bilete uituc

In ultima vreme cand a trebuit sa cumpar bilete de tren, am ales sa o fac de la automatele de bilete amplasate in incinta salilor unde se gasesc casele de bilete din Gara de Nord.
Intr-o zi de mai am venit la gara pentru a cumpara un bilet pentru ca urma sa plec a doua zi la Caransebes. Zis si facut.
Urmand toti pasii aferenti procurarii biletului prin intermediul automatului de bilete, am ajuns si la alegerea trenului (marele meu noroc este ca am fost informat si cunosteam foarte bine mersul trenurilor pe ruta Bucuresti – Caransebes)si SOC cum ar spune o clasica inca mult timp in viata, automatul vindea bilete la niste trenuri care cisculasera pana acum cateva zile pe rute ocolitoare datorita unor lucrari.
Prima data nu am inteles despre ce este vorba insa atunci cand m-am dumirit , am cerut informatii despre automatul pus pe farse unei doamne de la casa de bilete.
Atat in prima faza cat si in a doua ...doamna a refuzat sa creada ca masinaria ar juca astfel de feste insa am consvins-o sa iasa sa vada cu ochisorii dumneaei acest fapt. Si din nou SOC : s-a convins!
Oare ce s-ar fi intamplat daca eu cumparam bilet si ma trezeam dimineata in gara ca de fapt eu aveam bilet de accelerat si trenul era InterCity. Ce este si mai interesant este faptul ca daca doresti sa iti iei banii inapoi pe un bilet cumparat de la automat trebuie sa faci o cerere care este supusa spre a fi aprobata si abia in cateva zile iti iei banii inapoi. I-a ferit Dumnezeu sa mi se intample asta ca sa fi vazut atunci...hehehe!
Drept urmare placerea mea de a ma juca si a-mi cumpara bilet de la automatul care nu avea actualizat mersul trenurilor s-a terminat mai devreme decat as fi preconizat si am fost obligat sa imi cumpar bilet de la casa de bilete si nu oricum ci cu plata prin card. Cum se desfasoara aceasta operatiune?
Uhhh...pei sa va spun: te duci la casa de bilete , ceri un bilet spui ca vrei sa platesti cu cardul, apoi ti se emite biletul dar nu ti se da, primesti o foicica de hartie cu suma de plata, mergi la casa de bilete internationala achiti suma de pe foaie te intorci cu chitanta la casa de bilete lasi chitanta de la card (cea semnata de tine) si in sfarsit iti iei biletul si poti sa te duci linistit sa bei o bere caci ai reusit sa iti procuri bilet de calatorie cu trenul folosind o modalitate simpla.

Ep. 4 – ZZZZZZZ

Continuand periplul prin minunata noastra Romanie, iata-ma iar sau din nou in Gara de Nord, asteptand cu deosebita placere sa plec spre Cluj Napoca, un oras in care intotdeauna am revenit cu placere.
Dar pana acolo este cale lunga si fiind noapte trebuie sa ajung odihnit acolo asa ca asa cum bine v-ati dat seama am rezervat un loc la vagonul de dormit, de data asta jos.
Trecand peste faptul ca trenul a avut intarziere de 30 de minute, deoarece venea de la Constanta, cu 10 minute sa plece spre Cluj Napoca am aflat si eu care imi va fi partener de dormitor. Nici nu ma gandeam ca nu ar fi un alt domn liceean trecut de a 2 sau a 3 a tinerete. Nimic nou pana aici, nu?
Iata ca trenul a pornit grabit spre Ardeal, iar eu am mai pierdut timpul pe culoar vreo ora si pe la ora 21.30 am intrat la somn….
Colegul meu de dormitor deja dormea si sforaia, dar un sforait decent daca l-as putea numi asa. Insa in momentul in care m-am lungit in patul meu de sus se auzeau niste zgomote din ce in ce mai apasatoare.
Stiind ca speranta moare ultima am tot sperat…ca poate la un moment dat sonorul va deveni din ce in ce mai mic…insa nu mare mi-a fost mirarea sa constat faptul ca de sus se auzeau niste sunete din ce in ce mai asurzitoare si care mai de care demne de locatari ai unei gradini zoologice.
In acest caz am inceput si eu : sa aprind / sting lumina, sa ma foiesc, sa bat in plafon si aceste miscari tot le-am repetat de cateva ori. Rezultatul? Da, ati ghicit ..nimic.
Deja parcursesem 2h si jumatate si iata-ne pe Valea Prahovei la Busteni si eu nu dormeam.
Atunci am luat decizia inteleapta sa imi pornesc laptopul si sa ascult muzica la casti …la maxim.
Zis si facut, insa in timp ce in casti imi curgeau frumoase si duioase ritmuri muzicale de sus in continuare se auzeau sunete care mai de care mai “placute”.
Insa ce sa vezi ...la un moment dat de sus s-a facut liniste.Eu deja dormeam cu castile langa urechi. Oare muzica din casti sa il fi trezit pe batranul tanar si sa se fi potolit?
Ramane o enigma acest lucru, important este ca am reusit sa dorm si norocos cum sunt, trenul a avut 90 de minute intarziere si am dormit si eu mai mult.