De aceasta data actiunea se petrece intr-o calduroasa zi de septembrie in Moldova, mai precis incepem acest episod in capitala economica a Moldovei, Bacau. Traseul de azi este Bacau-Piatra Neamt. Cum distanta nu este foarte mare, aproximativ 60 de km am ales sa merg cu trenul, dar nu orice fel de tren, ci unul personal. Putin imi era dor sa vad multa lume, zapaceala , galagie, elevi intorcandu-se de la scoala, navestisti…etc.
Un lucru surprinzator l-am cosntatat la acest tren si anume faptul ca desi avea in compunere si un vagon de clasa 1, la acest tren se vindeau bilete numai la clasa 2, asa ca puteai sa stai la clasa 1 platind bilet de clasa 2 si anume fabuloasa suma de 5.90 ron.
Bineinteles ca m-am urcat la clasa 1, langa mine scaunul a stat gol pana inainte cu cateva minute sa plece trenul cand a luat loc in stanga mea, o doamna bine imbracata, era in negru dar nu cred ca purta doliu, arata bine pentru varsta pe care am intuit-o ca ar avea-o si anume vreo 45 de anisori.
Trenul format din 3 vagoane, trase de o locomotiva diesel s-a pus in miscare fix la ora 14:07 cand trebuia sa plece si a inceput sa goneasca cu o viteza medie de 50 de km/h catre cochetul Piatra Neamt.
Pe durata acestei calatorii , am aflat aproape toate noutatile din viata distinsei doamne, nu ca s-ar fi apucat sa imi spuna mie, ci a vorbit la telefon pe aproape tot drumul (1ora si jumate).
Sunteti curiosi sa aflati ce am aflat? Ei bine: printre altele era proaspat divortata, se pregatea de partaj si alte astfel de probleme. Eu o sa ma aplec numai spre un singur subiect mai vesel din viata recenta a acestei doamne. Este vorba de o nunta la care participase nu cu multa vreme in urma. Si participase pentru ca mirii insistase sa mearga la acest eveniment, chiar si fara sa dea dar. Ei si atunci cum sa refuzi o astfel de oferta, nu-i asa?
Dar iata ca ne gasim la fericitul eveniment, foarte select de altfel din relatarile care curg pe calea undelor catre interlocutoarea doamnei de la celalalt capat al firului. La un momant dat se povesteste compozitia aperitivului foarte bogat iar doamna continua : „dupa ce am mancat aperitivul am vazut un fel de boluri pe masa si am zis ca sunt cu apa asa ca mi-am bagat mainile sa ma spal in ele. Dar erau pline cu tuica si mi-am dat seama abia dupa ce m-am spalat.” Am incheiat citatul. In acele momente am privit mai intens pe fereastra gandindu-ma la reactiile vecinilor de la masa, pentru ca la cum povestea distinsa doamna nu avea nici o problema i se parea chiar foarte amuzant.
Si are dreptate, este amuzant.....dar pentru noi.
...sarutand mana unei doamne cu discreta aroma de tuica :D
RăspundețiȘtergerenoroc ca barbatii din ziua de azi prefera salutul de peste ocean :))
:))
RăspundețiȘtergere...nu toti barbatii :))